“Preşedintele României, domnul Klaus Iohannis, a semnat vineri, 6 ianuarie 2017, decretul pentru promulgarea Legii privind eliminarea unor taxe și tarife, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative”, a anunțat Administrația Prezidențială într-un comunicat de presă. Printre aceste taxe a fost eliminat si timbrul de mediu. Credem ca era normal sa fie eliminata aceasta taxa deoarece aceasta taxa este contrară dreptului comunitar fiind încălcate prevederile art. 110  din Tratatul Comunităţii Europene (TCE).

Cadru legal existent

1.1. Potrivit OUG 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule, succesoarea Legii 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule se datorează aceasta taxă pentru autovehiculele din categoriile M(1)-M(3) şi N(1)-N(3), astfel cum sunt acestea definite în Reglementările privind omologarea de tip şi eliberarea cărţii de identitate a vehiculelor rutiere, precum şi omologarea de tip a produselor utilizate la acestea, aprobate prin <LLNK 12003   211 50BP01   0 81>Ordinul ministrului lucrărilor publice, transporturilor şi locuinţei nr. 211/2003 (art 3). Obligaţia de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România (art 4 lit a). Deoarece  Lg. nr. 9/2012 a intrat în vigoare la data de 1 iulie 2008 (art 16- fiind o continuare a OUG 50/2008), rezultă că taxa pe poluare este datorată numai pentru autovehicule pentru care se face prima înmatriculare în România, nu şi pentru cele aflate deja în circulaţie înmatriculate în ţară. Taxa se calculează de autoritatea fiscală competentă (art. 5 alin 1).

1.2.  Potrivit OUG 208/2008 pentru stabilirea unor măsuri privind taxa pe poluare pentru autovehicule, autovehiculele a căror capacitate cilindrică nu depăşeşte 2.000 cmc şi care se înmatriculează pentru prima dată în România sau în alte state membre ale Uniunii Europene începând cu data de 15 decembrie 2008 se exceptează de la obligaţia de plată a taxei pe poluare pentru autovehicule, stabilită potrivit prevederilor <LLNK 12008    50180 301   0 46>Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 50/2008 (art. II). Aceste prevederi se aplică până la data de 31 decembrie 2009 inclusiv (art. III).

1.3. O.U.G. 208/2008 a fost abrogată prin O.U.G. nr. 218/2008 privind modificarea <LLNK 12008    50180 301   0 46>Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule. Conform art. III al acesteia, (1) Autovehiculele M1 cu norma de poluare Euro 4 a căror capacitate cilindrică nu depăşeşte 2.000 cmc, precum şi toate autovehiculele N1 cu norma de poluare Euro 4, care se înmatriculează pentru prima dată în România sau în alte state membre ale Uniunii Europene în perioada 15 decembrie 2008-31 decembrie 2009 inclusiv, se exceptează de la obligaţia de plată a taxei pe poluare pentru autovehicule stabilită potrivit prevederilor <LLNK 12008    50180 301   0 46>Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 50/2008. (2) Autovehiculelor M1 cu norma de poluare Euro 4 a căror capacitate cilindrică nu depăşeşte 2.000 cmc, precum şi tuturor autovehiculelor N1 cu norma de poluare Euro 4, înmatriculate pentru prima dată în afara Uniunii Europene şi care se înmatriculează în România, li se aplică taxele prevăzute în anexele nr. 1 şi 2. Aşadar, se creează o diferenţă de tratament fiscal între maşinile noi şi cele vechi, înmatriculate în România după intrarea în vigoare a OUG 50/2008.

1.4. In urma modificărilor aduse OUG 50/2008, prin OUG 7/2009, persoanele fizice sau juridice care au achiziţionat autovehicule anterior datei de 15.12.2008, pentru calculul taxei de poluare se aplica nivelul taxei prevăzut de OUG 50/2008 (art. II din OUG 7/2009) până la modificarea acesteia de OUG 208/2008

1.5 Prin  OUG 118/2010 s-au modificat substantial OUG 50/2008, in sensul modificarii anexlelor 1 si 2 si a altor articole din textul de lege mentionat.

1.6. Prin  Lg. nr. 9/2012 s-a modificat substantial OUG 50/2008, in sensul modificarii anexlelor 1, 2, 3 si a altor articole din textul de lege mentionat.

1.7. În temeiul articolului 4 din Legea nr. 9/2012, obligația de plată a taxei pentru emisiile poluante lua naștere nu doar cu ocazia primei înmatriculări a unui vehicul în România, ci și, în anumite condiții, cu ocazia primei transcrieri în România a dreptului de proprietate asupra unui vehicul rulat.

1.8. Prin efectul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2012 din 30 ianuarie 2012 pentru suspendarea aplicării unor dispoziții ale Legii nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, precum și pentru restituirea taxei achitate în conformitate cu prevederile articolului 4 alineatul 2 din lege (Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 79 din 31 ianuarie 2012), intrată în vigoare la 31 ianuarie 2012, aplicarea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule la prima transcriere în România a dreptului de proprietate asupra unui vehicul rulat a fost însă suspendată până la 1 ianuarie 2013.

1.9.Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 9/2013 din 19 februarie 2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule (Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 119 din 4 martie 2013), care abrogă Legea nr. 9/2012, a intrat în vigoare la 15 martie 2013.

2.0. Potrivit articolului 4 din OUG nr. 9/2013: „Obligația de plată a timbrului de mediu intervine o singură dată, astfel:

a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;

b) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s‑a restituit proprietarului valoarea reziduală a [timbrului de mediu pentru autovehicule] […];

c) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, [taxa pe poluare] sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării;

d)  cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat în situația autovehiculelor pentru care s‑a dispus de către instanțe restituirea sau înmatricularea fără plata taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, [taxei pe poluare] sau taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.”

2.1. Articolul 7 alineatul (2) din OUG nr. 9/2013 prevede:

„Valoarea reziduală a timbrului de mediu pentru autovehicule reprezintă suma care ar fi plătită pentru respectivul autovehicul dacă acesta ar fi înmatriculat la momentul scoaterii din parcul auto național, calculată în baza legislației după care s‑a stabilit cuantumul taxei datorate la momentul înmatriculării, în lei la cursul de schimb valutar aplicabil la momentul înmatriculării sau transcrierii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul rulat, folosindu‑se vârsta vehiculului de la momentul scoaterii din parcul auto național.”

In ceea ce priveşte aplicarea cu prioritate a dispoziţiilor comunitare

  1. Constituţia României: De la 1 ian 2007, România este stat membru al Uniunii Europene. Potrivit art.148 din Constituţie, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fata de dispoziţiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare (alin 2), iar Parlamentul, Preşedintele României, Guvernul si autoritatea judecătoreasca garantează aducerea la îndeplinire a obligaţiilor rezultate din actul aderării si din prevederile alineatului 2 (alin.4). De altfel, prin Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României şi Bulgariei la Uniunea Europeană, statul nostru şi-a asumat obligaţia de a respecta dispoziţiile din tratatele originare ale Comunităţii, dinainte de aderare.
  1. Jurisprudenţa Curţii de Justiţie Europene:. Prin Decizia în cauzaCosta/Enel (1964), CJE a stabilit că legea care se îndepărtează de Tratat – un izvor independent de drept – nu ar putea să ducă la anularea lui, dată fiind natura sa originală şi specială, fără a-l lipsi de caracterul lui de lege comunitară şi fără ca baza legală a Comunităţii însăşi să fie pusă la îndoială. Mai mult, aceeaşi decizie a definit relaţia dintre dreptul comunitar şi dreptul naţional al statelor membre arătând că dreptul comunitar este o ordine juridică independentă care are prioritate de aplicare chiar şi în faţa dreptului naţional ulterior – or, în speţă, taxa pe poluare a fost introdusă în legislaţia internă de abia în anul 2008.

De asemenea, în cauza Simmenthal (1976), CJE a stabilit că judecătorul naţional este obligat să aplice  normele comunitare, în mod direct, dacă acesta contravin normelor interne, fără a solicita sau aştepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau  a unei alte proceduri constituţionale.

In ceea ce priveşte pretinsa încălcare a prevederilor art. 110 (fost art. 90) din TCE, art. 110 par. l din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene prevede: ”Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect produselor naţionale similare”. Scopul general al art. 110 este acela de a asigura libera circulaţie a mărfurilor. Acest articol se referă la impozitele şi taxele interne (inclusiv taxa de poluare) care impun o sarcină fiscală mai consistentă produselor provenite din alte state membre, în comparaţie cu produsele interne.

Pentru a se interpreta corect actul normativ care reglementează „taxa de poluare” în raport de dispoziţiile comunitare urmează să uzaţi de interpretarea teleologică (după scop) a normei juridice. În expunerea de motive care însoţeşte proiectul de lege privind aprobarea OUG 50/2008 depus la Parlament sub nr. PL-x 536/10.09.2008 * si disponibil pe site-ul Camerei Deputaţilor, este menţionat în mod expres că dacă nu s-ar fi promovat acest act normativ, o consecinţă ar fi fost facilitarea intrării în România a unui număr foarte mare de autovehicule second hand cu vechime peste 10 ani, care ar fi fost achiziţionate datorită preţului foarte mic. Aşadar, se vrea ca taxa pe poluare, al cărui scop este, în principiu, corect – potrivit principiului „poluatorul plăteşte”   să aibă ca efect imediat diminuarea introducerii în România a unor autovehicule second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru.

In materie de impozitare a autovehiculelor de ocazie de import, CJE, a considerat ca articolul 110 din TCE vizează garantarea neutralităţii depline a impozitelor interne faţă de concurenţa dintre produsele care se află deja pe piaţa internă şi produselor din import (Hotărârea din 29 aprilie 2004, Weigel, C-387/01, Rec., p. I – 4981; Hotărârea din 5 octombrie 2006, Nadasdi si Nemeth, C-290/05 şi C-333/05). Rezultă dintr-o jurisprudenţă constantă ca articolul 90 din TCE este încălcat atunci când impozitul aplicat produsului de import şi cel aplicat produsului naţional similar sunt calculate diferit după metode diferite, care conduc fie chiar si în cazuri limitate la un impozit mai mare aplicat produsului din import, ori în cazul unui autovehicul cu aceleaşi caracteristici înmatriculat deja în România nu se plătesc nici un fel de taxe de poluare la o revânzare a acestuia deşi poluează în egală măsură.

În lumina celor prezentate mai sus apreciem că O.U.G. nr. 50/2008 este contrară art. 110 din Tratatul Comunităţii Europene, întrucât este destinată să diminueze introducerea în România a unor autovehicule second-hand (a se vedea inclusiv expunerea de motive a actului normativ) deja înmatriculate într-un alt stat membru UE, favorizând astfel vânzarea de autovehicule second-hand deja înmatriculate în România.

Ori, după aderarea României la UE, acest lucru nu este admisibil când produsele importate sunt din alte ţări membre ale UE, atât timp cât  norma fiscală naţională diminuează sau este susceptibilă să diminueze, chiar şi potenţial, consumul produselor importate, influenţând astfel alegerea furnizorilor (CJE, hotărârea din 7 mai 1987, cauza 193/85, Cooperativa Co-Frutta Srl c. Amministrazione delle finanze dello Stato – în speţă, taxă menită să descurajeze importul de banane în Italia).

Asupra încălcării art 90 din Tratat prin crearea unui tip similar de diferenţă de tratament s-a pronunţat Curtea de la Luxembourg prin hotărârea din 11 august 1995, cauzele reunite C-367/93 la C-377/93, F. G. Roders BV ş.a. c. Inspecteur der Invoerrechten en Accijnzen (discriminare între vinurile din Luxemburg şi vinurile din fructe provenite din alte state membre), sau prin hotărârea din 7 mai 1987, cauza 184/85, Comisia c. Italia (bananele importate în Italia şi fructele cultivate în Italia).

In plus este de remarcat si un alt tip de discriminare: între persoanele care au solicitat înmatricularea autovehiculelor anterior datei de 1 iulie 2008 şi cele care înmatriculează autovehicule ulterior: doar că aceste din urmă persoane plătesc taxa de poluare, deşi este evident că poluează şi autovehiculele primei categorii de persoane cele înmatriculate.

Acest tip de discriminare trebuie analizat si prin perspectiva art. 16 din Constituţia României si a art. 26 din Pactul Internaţional din 16 dec.1966 privitor la drepturile civile şi politice, ratificat de România prin Decretul nr. 212/1974 şi a art. 1 şi 2 din OG nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare.

Discriminarea este realizată de legiuitor care a legat plata taxei pe poluare de momentul „primei înmatriculării”, deşi din preambulul OUG 50/2008 rezultă că s-a urmărit asigurarea protecţiei mediului prin realizarea unor programe şi proiecte pentru îmbunătăţirea calităţii aerului, ceea ce implica instituirea unei taxe de poluare pentru toate autovehicule aflate în trafic, potrivit principiului „poluatorul plăteşte”. Mai mult legiuitorul prin modificarea OUG 50/2008 operată prin prevederile O.U.G. 208/2008 respectiv O.U.G. 218/2008, transformă taxa aşa zisa „de poluare” într-o taxa menită să ajute industria constructoare de maşini, dându-i un pronunţat caracter fiscal protecţionist la adresa unor societăţi şi nu a mediului aşa cum  ar lăsa denumirea taxei să se înţeleagă.

Astfel prin aplicarea taxei in forma actuala principiul „poluatorul plateste” este transformat in principiul „unii poluatori platesc”, realizandu-se astfel o discriminare evidenta, sanctionabila atat de dreptul comunitar cat si de OG 137/2000.

  1. Jurisprudenţa comunitara: Relevanta pentru prezenta cerere este hotărârea pronunţata in cauza nr.C-402/09(Ioan Tatu c. Statul Român prin Ministerul Economiei şi FinanţelorDirecţia Generală a Finanţelor Publice SibiuAdministraţia Finanţelor Publice SibiuAdministraţia Fondului pentru Mediu şi Ministerul Mediului) a Curţii Europene de Justiţie, prin care s-a stabilit in mod indubitabil ca prevederile OUG 50/2008 sunt discriminatorii in raport de art. 110 din TFU (fost art. 90), Curtea  concluzionând :

Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulaţie, în statul membru menţionat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeaşi vechime şi aceeaşi uzură de pe piaţa naţională”

Acelaşi concluzii sunt pronunţate de Curtea Europeana de Justitie si in cauza nr. C-263/10 – Iulian Andrei Nisipeanu  împotriva  DGFP Gorj, Administrația Finanțelor Publice Tîrgu-Cărbunești, Administrația Fondului Pentru Mediu.

 Referitor la obligaţia statului roman de a rambursa taxele prelevate cu încălcarea dreptului European: Conform unei jurisprudenţe stabile a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, contribuabilii au dreptul la rambursarea impozitelor şi taxelor prelevate de un stat membru cu încălcarea dreptului european [afacerea 199/82, San Giorgio, Culegere 1983, p. 3595, par. 12; afacerea C-62/93, BP Soupergaz, Culegere 1995, p. I-1883, par. 40; afacerile reunite C-441/98 şi C-442/98, Michailidis, Culegere 2000, p. I-7145, par. 30]. Raţiunea acestui drept este aceea că un stat membru nu poate profita, iar contribuabilul nu poate suferi o pierdere, ca urmare a aplicării unei dispoziţii fiscale naţionale incompatibile cu dreptul european [Opinia Avocatului General Fennelly în afacerile reunite C-397/98 şi C-410/98, Metallgesellschaft şi Hoechst].

În principiu, statele membre trebuie să ia măsuri pentru restituirea taxelor prelevate cu încălcarea dreptului european [afacerile reunite C-192/95 şi C-218/95, Comateb şi alţii, în Culegere 1997, p. I-165, par. 20].

Potrivit jurisprudenţei Curţii, regulile privind rambursarea sumelor prelevate cu încălcarea dreptulu comunitar sunt regulile naţionale. Aceste reguli trebuie să respecte însă principiul echivalenţei (pentru cererile de rambursare bazate pe încălcarea dreptului european nu pot fi instituite condiţii mai puţin favorabile decât pentru cererile similare bazate pe încălcarea dreptului naţional) şi principiul efectivităţii (regulile naţionale nu trebuie să facă excesiv de dificilă sau practică imposibilă exerciţiul drepturilor conferite de dreptul european) [afacerea C-228/96, Aprile, în Culegere 1998, p. I-7141, par. 18].

Conform jurisprudenţei instanţei de la Luxemburg, sunt considerate rezonabile perioade cuprinse între trei şi cinci ani de la data pronunţării hotărârii Curţii prin care s-a constatat faptul că impozitul/taxa sunt incompatibile cu dreptul european pentru exercitarea dreptului de rambursare [afacerea C-231/96, Edis, Culegere 1998, p. I-1451, par. 35; afacerile reunite C-216/99 şi C-222/99, Prisco şi CASER, în Culegere 2002, p. I-6761, par. 70; afacerea C-88/99, Roquette Freres, Culegere 2000, p. I-10645; afacerea C-342/96, Dilexport, Culegere 1999, p. I-579, par. 70].

Din analiza pronunţată de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene în afacerea Metallgesellschaft şi Hoechst rezultă faptul că restituirea taxelor prelevate cu încălcarea dreptului european nu poate fi condiţionată de contestarea reglementării la momentul efectuării plăţii, mai ales atunci când practica administrativă era în sensul respingerii contestaţiilor contribuabililor (par. 105 – 106 din hotărârea Curţii). Cu alte cuvinte, Curtea menţionează faptul că autorităţile fiscale naţionale nu pot invoca culpa contribuabililor, care nu au apelat la un remediu naţional ineficient, în condiţiile în care ele însele sunt culpabile pentru aplicarea unor reguli naţionale incompatibile cu dreptul european.

În acelaşi sens se pronunţă şi doctrina de drept fiscal european [Servaas van Thiel, în lucrarea Pasquale Pistone (editor), Legal Remedies in European Tax Law, Ed. IBFD, Amsterdam, 2009, p. 309].

În aceste condiţii, singura posibilitate pe care o au contribuabilii este aceea ca în temeiul art. 148 alin. (2) şi (4) din Constituţia României şi art. 117 lit. d) Cod procedură fiscală să solicite restituirea taxei de poluare prelevate “prin aplicarea eronată a dispoziţiilor legale“. O asemenea cerere de restituire poate fi formulată în termen de 5 ani, calculaţi de la data de 1 ianuarie a anului fiscal următor celui în care s-a născut dreptul la restituire, conform art. 135 C. pr. fisc.

În principiu, reglementarea fiscală naţională este compatibilă cu principiul echivalenţei şi cu principiul efectivităţii, întrucât regulile sunt practic aceleaşi cu regulile aplicabile în cazul în care se solicită restituirea unei taxe prelevate cu încălcarea dreptului naţional.

In concluzie, consideram ca eliminarea acestei taxe este corecta, intrucat oricum incalca legislatia comunitara. Acum insa este interesant de tinut sub observatie si de anticipat (in masura in care reusim!) care vor fi efectele eliminarii acestei taxe auto. Ca s-a numit timbru de mediu, ca taxa de prima inmatriculare sau taxa de poluare, cat timp a fost in vigoare, a incurajat evident piata de autovehicule noi. Astfel, analistii din domeniu intrevad o crestere considerabila a pietei second-hand in detrimentul celei de autoturisme noi. Deci, iata un moment favorabil pentru cei care vor sa isi cumpere o masina noua: dealerii se vor satura de stat pe facebook, asa ca un client ce va negocia la sange va fi mai bun decat zece potentiali clienti convinsi de achizitii second-hand!

Un alt aspect ineresant de studiat este cel al fondurilor pe care le strangea statul roman pana acum din aceasta taxa auto: s-a speculat ca miza reala era colectarea de bani ca sa acopere pensiile si alte ajutoare de stat, chiar daca in multe din cazuri taxa se restituia. Dar probabil vor creste contributiile pentru pensii sau statul va gasi alte forme de a se imprumuta de la populatie.

* http://www.cdep.ro/pls/proiecte/upl_pck.proiect?cam=2&idp=9525